supraprefixare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPREFIXÁRE, supraprefixări, s. f. (
Lingv.) Derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate. –
Supra- +
prefixare.supraprefixare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPREFIXÁRE s.f. (
Lingv.) Derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate. [<
supra- +
prefixare].
supraprefixare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPREFIXÁRE s. f. derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate. (< supra
1- + prefixare)
supraprefixare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPREFIXÁRE, supraprefixări, s. f. (
Lingv.) Derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate. —
Supra1- +
prefixare.