suprapresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPRESIÚNE, suprapresiuni, s. f. (
Tehn.) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință. [
Pr.:
-si-u-] –
Supra- + presiune (după
fr. surpression).
suprapresiune (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPRESIÚNE s.f. Presiune care întrece presiunea normală admisă. [Pron.
-si-u-. / <
supra- +
presiune, după fr.
surpression].
suprapresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPRESIÚNE s. f. presiune care întrece presiunea normală admisă. (după fr.
surpression)
suprapresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprapresiúne (su-pra-pre-si-u-) s. f.,
g.-d. art. suprapresiúnii; pl. suprapresiúnisuprapresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPRESIÚNE, suprapresiuni, s. f. (
Tehn.) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință. [
Pr.: -si-u-] —
Supra1- +
presiune (după
fr. surpression).