suprapopulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPOPULÁRE, suprapopulări, s. f. Faptul de
a se suprapopula. –
V. suprapopula.suprapopulare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPOPULÁRE s.f. Faptul de a se suprapopula. [<
suprapopula].
suprapopulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suprapopuláre (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. suprapopulắrii; pl. suprapopulắrisuprapopulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPOPULÁRE, suprapopulări, s. f. Faptul de
a se suprapopula. —
V. suprapopula.