supralicitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. –
Supra- + licitație (după
fr. surenchère).
supralicitație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (
Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen.
-iei. / <
supra- +
licitație, după fr.
surenchère].
supralicitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra
1- + licitație)
supralicitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supralicitáție (su-pra-, -ți-e) s. f.,
art. supralicitáția, g.-d. art. supralicitáției; pl. supralicitáții, art. supralicitáțiile (-ți-i-)supralicitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRALICITÁȚIE, supralicitații, s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. —
Supra1- +
licitație (după
fr. surenchère).