supraetajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAETAJÁRE, supraetajări, s. f. Acțiunea de
a supraetaja și rezultatul ei. [
Pr.:
-pra-e-] –
V. supraetaja.supraetajare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAETAJÁRE s.f. Acțiunea de a supraetaja și rezultatul ei. [<
supraetaja].
supraetajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraetajáre (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraetajắrii; pl. supraetajắrisupraetajare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAETAJÁRE, supraetajări, s. f. Acțiunea de
a supraetaja și rezultatul ei. [
Pr.: -pra-e-] —
V. supraetaja.