supraetaja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAETAJÁ, supraetajez, vb. I.
Tranz. A adăuga unul sau mai multe etaje la o construcție mai veche. [
Pr.:
-pra-e-] –
Supra- +
etaja.supraetaja (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAETAJÁ vb. I. tr. A mări înălțimea unei construcții adăugându-i (încă) un etaj. [Pron.
-pra-e-, p.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / <
supra- +
etaja, după fr.
surélever].
supraetaja (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAETAJÁ vb. tr. a mări înălțimea unei construcții adăugându-i (încă) un etaj. (< supra
1- + etaja)
supraetaja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraetajá (a ~) (su-pra-) vb.,
ind. prez. 3
supraetajeáză, 1
pl. supraetajắm; conj. prez. 3
să supraetajéze; ger
supraetajấndsupraetaja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAETAJÁ, supraetajez, vb. I.
Tranz. A adăuga unul sau mai multe etaje la o construcție mai veche. [
Pr.: -
pra-e-] —
Supra1- +
etaja.