supraestimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAESTIMÁRE, supraestimări, s. f. Faptul de
a (se) supraestima; supraapreciere. [
Pr.:
-pra-es-] –
V. supraestima.supraestimare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAESTIMÁRE s.f. Faptul de a (se) supraestima; supraapreciere; supraevaluare. [<
supraestima].
supraestimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraestimáre (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraestimắrii; pl. supraestimắrisupraestimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAESTIMÁRE, supraestimări, s. f. Faptul de
a (se) supraestima; supraapreciere. [
Pr.:
-pra-es-] —
V. supraestima.