supraeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAÉU, supraeuri, s. n. Parte a personalității considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului. –
Supra- +
eu (după
fr. sur-moi).
supraeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAÉU s. n. parte a personalității considerată ca un cenzor al întregului comportament social al individului. (după fr.
sur-moi)
supraeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAÉU, supraeuri, s. n. Parte a personalității considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului. —
Supra1- +
eu (după
fr. sur-moi).