supracopertă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRACOPÉRTĂ, supracoperte, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. –
Supra- +
copertă.