supraconductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE, supraconductori, -oare, adj.,
s. m. (Material) care prezintă supraconductibilitate, care a fost adus în această stare. – Din
fr. supraconducteur.supraconductor (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Material) care prezintă supraconductibilitate. [< fr.
supraconducteur].
supraconductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. n. (material) care prezintă supraconductibilitate. (< fr.
supraconducteur)
supraconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraconductór1 (su-pra-) adj. m.,
pl. supraconductóri; adj. f. sg. și
pl. supraconductoáresupraconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraconductór2 (su-pra-) s. m.,
pl. supraconductórisupraconductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE, supraconductori, -oare, adj.,
s. m. (Material) care prezintă supraconductibilitate, care a fost adus în această stare. — Din
fr. supraconducteur.