supracurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRACURÉNT, supracurenți, s. m. Curent electric de intensitate mai mare decât cea normal prevăzută pentru un anumit circuit, a cărui apariție este dăunătoare pentru siguranța în funcționare a circuitului respectiv. –
Supra- +
curent.supracurent (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRACURÉNT s.m. Curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. [<
supra- +
curent].
supracurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRACURÉNT s. m. curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. (< supra
1- + curent)
supracurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supracurént (su-pra-) s. m.,
pl. supracurénțisupracurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRACURÉNT, supracurenți, s. m. Curent electric de intensitate mai mare decât cea normal prevăzută pentru un anumit circuit, a cărui apariție este dăunătoare pentru siguranța în funcționare a circuitului respectiv. —
Supra1- +
curent.