supracopertă - explicat in DEX

supracopertă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRACOPÉRTĂ, supracoperte, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra- + copertă.

supracopertă (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRACOPÉRTĂ s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].

supracopertă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRACOPÉRTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)

supracopertă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!supracopértă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supracopérții/supracopértei; pl. supracopérți/supracopérte

supracopertă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRACOPÉRTĂ, supracoperți, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. [Pl. și: supracoperte] — Supra¹- + copertă.