supraconductibilitate - explicat in DEX

supraconductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.

supraconductibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje aflate la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconducție. [Cf. fr. supraconductibilité].

supraconductibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconductivitate, supraconducție. (< fr. supraconductibilité)

supraconductibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supraconductibilitáte (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraconductibilitắții

supraconductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. — Din fr. supraconductibilité.