supraconductiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRACONDUCTÍV, -Ă, supraconductivi, -e, adj. Care ține de supraconductibilitate, privitor la supraconductibilitate. –
Supra- +
conductiv.supraconductiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRACONDUCTÍV, -Ă adj. referitor la supraconductivitate. (< fr.
supraconductif)
supraconductiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraconductív (su-pra-) adj. m.,
pl. supraconductívi; f. supraconductívă, pl. supraconductívesupraconductiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRACONDUCTÍV, -Ă, supraconductivi, -e, adj. Care ține de supraconductibilitate, privitor la supraconductibilitate. —
Supra1- +
conductiv.