supraapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAAPRECIÉRE, supraaprecieri, s. f. Faptul de
a (se) supraaprecia; supraestimare. [
Pr.:
-pra-a-pre-ci-e-] –
V. supraaprecia.supraapreciere (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAAPRECIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) supraaprecia și rezultatul ei; supraestimare. [Pron.
-pra-a-pre-ci-e-. / <
supraaprecia].
supraapreciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraapreciére (su-pra-a-pre-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. supraapreciérii; pl. supraapreciérisupraapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAAPRECIÉRE, supraaprecieri, s. f. Faptul de
a (se) supraaprecia; supraestimare. [
Pr.: -
pra-a-pre-ci-e-] —
V. supraaprecia.