supraarbitru - explicat in DEX

supraarbitru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s. m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre).

supraarbitru (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre].

supraarbitru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre)

supraarbitru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supraarbítru (su-pra-ar-bi-tru) s. m., pl. supraarbítri

supraarbitru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supraarbitru m. arbitru numit pe lângă ceilalți.

supraarbitru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supraárbitru m. Arbitru ales peste ceĭ precedențĭ dacă nu s’aŭ înțeles.

supraarbitru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s. m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] — Supra¹- + arbitru (după fr. surarbitre).