supraaprecia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAAPRECIÁ, supraapreciez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) aprecia mai mult decât prețuiește în realitate, a (se) considera peste valoarea reală; a (se) supraestima. [
Pr.:
pra-a-pre-ci-a] –
Supra- +
aprecia.supraaprecia (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAAPRECIÁ vb. I. tr., refl. A (se) aprecia mai mult decât merită; a (se) supraestima; a (se) supraevalua. [Pron.
-pra-a-. / <
supra- +
aprecia].
supraaprecia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAAPRECIÁ vb. tr., refl. a (se) aprecia mai mult decât merită; a (se) supraestima. (< supra
1- + aprecia)
supraaprecia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraapreciá (a ~) (su-pra-a-pre-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
supraapreciáză, 1
pl. supraapreciém (-ci-em); conj. prez. 3
să supraapreciéze; ger. supraaprecíind (-ci-ind)supraaprecia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAAPRECIÁ, supraapreciez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) aprecia mai mult decât prețuiește în realitate, a (se) considera peste valoarea reală; a (se) supraestima. [
Pr.: -
pra-a-pre-ci-a] —
Supra1- +
aprecia.