supraalimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAALIMENTÁRE, supraalimentări, s. f. Faptul de
a (se) supraalimenta; supraalimentație. ♦ (
Tehn.) Alimentare cu o încărcătură suplimentară a unui motor cu ardere internă pentru asigurarea puterii necesare la funcționarea în aer rarefiat (la altitudine) sau când turațiile sunt foarte mari. [
Pr.:
-pra-a-] –
V. supraalimenta.supraalimentare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) supraalimenta și rezultatul ei; supraalimentație. [Pron.
-pra-a-. / <
supraalimenta].
supraalimentare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAALIMENTÁRE s. f. acțiunea de a (se) supraalimenta; hipernutriție. ◊ alimentare a unui motor cu ardere internă cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decât cea necesară. (< supraalimenta)
supraalimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraalimentáre (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraalimentắrii; pl. supraalimentắrisupraalimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAALIMENTÁRE, supraalimentări, s. f. Faptul de
a (se) supraalimenta; supraalimentație. ♦ (
Tehn.) Alimentare cu o încărcătură suplimentară a unui motor cu ardere internă pentru asigurarea puterii necesare la funcționarea în aer rarefiat (la altitudine) sau când turațiile sunt foarte mari. [
Pr.: -
pra-a-] —
V. supraalimenta.