suplea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLEÁ, supleez, vb. I.
Tranz. (Rar) A suplini. [
Pr.:
-ple-a] – Din
fr. suppléer.suplea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)supleá,
supleéz, vb. I (înv.)
1. (despre oameni) a suplini, a înlocui, a ține locul.
2. a completa, a împlini, a întregi.
suplea (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPLEÁ vb. I. tr. a suplini. II. intr. a compensa, a remedia. (< fr.
suppléer)
suplea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supleá (a ~) (
livr.)
(su-ple-a-) vb.,
ind. prez. 3
supleeáză, 1
pl. supleắm (-ple-ăm); conj. prez. 3
să supleéze (-ple-e-); ger. supleấnd (-ple-ând)suplea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPLEÁ, supleez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A suplini. [
Pr.: -
ple-a] — Din
fr. suppléer.