superheterodină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERHETERODÍNĂ s. f. Procedeu de radiorecepție în care frecvența undei recepționate este schimbată cu ajutorul unui oscilator local, obținându-se, în scopul
detectării,
amplificării și
difuzării, un semnal de frecvență intermediară fixă. – Din
fr. superhétérodyne.