supergreu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUPERGRÉU, -GREÁ,supergrei, -ele, adj. (Fiz.) Neobișnuit de greu. – Super- + greu.
supergreu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *supergréu adj. m., pl. supergréi; f. supergreá, pl. supergréle
supergreu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUPERGRÉU, -GRÉA,supergrei, -ele, adj. (Fiz.) Neobișnuit de greu. — Super1- + greu.