superfulger (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERFÚLGER, superfulgere, s. n. (
Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decât în mod obișnuit. –
Super- +
fulger.superfulger (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERFÚLGER, superfulgere, s. n. (
Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decât în mod obișnuit. —
Super1- +
fulger.