supărător - explicat in DEX

supărător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

supărător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre

supărător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supărător a. care aduce supărare.

supărător (Dicționaru limbii românești, 1939)
supărătór, -oáre adj. Care te supără, plicticos, incomodant, importun: un om supărător, o afacere supărătoare. Adv. A vorbi supărător.

supărător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. — Supăra + suf. -ător.