supa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPÁ, supez, vb. I.
Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din
fr. souper.supa (Dicționar de neologisme, 1986)SUPÁ vb. I. intr. A cina, a lua masa seara târziu (după ieșirea de la un spectacol). [< fr.
souper].
supa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPÁ vb. intr. a lua masa de seară (după un spectacol). (< fr.
souper)
supa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
supeázăsupa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPÁ, supez, vb. I.
Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). — Din
fr. souper.supà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)supà v. a cina târziu noaptea (= fr.
souper).