supapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPÁPĂ, supape, s. f. 1. Organ de mașină montat în dreptul unui orificiu și folosit pentru întreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin acest orificiu. ◊
Supapă electrică = redresor.
2. Valvă care se folosește ca organ de închidere a unei supape (
1); ventil.
3. Dispozitiv pentru
evacuarea parțială a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. – Din
fr. soupape.