sunt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sunt v. fisunt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sunt v.
1. întrebuințat ca auxiliar pentru formarea verbelor, pasive:
sunt lăudat; 2. a exista:
asta nu este; 3. a aparține:
cartea este a mea; 4. a fi originar:
este din Brăila; 5. a se afla:
Slatina este pe Olt [Vechiu-rom.
sânt = lat. SUNT (a treia persoană a pluralului luată ca singular)]. V.
fi.sunt (Dicționaru limbii românești, 1939)sunt, V.
sînt.