supărăcĭos - explicat in DEX

supărăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

supărăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

supărăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supărăcios a. care se supără lesne.

supărăcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) întristat, amărât, necăjit. — Supăra + suf. -ăcios.

supărăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
supărăcĭós, -oásă adj. (d. supărat). Care se supară ușor, irascibil.