sumuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMULÍȚĂ, sumulițe, s. f. Diminutiv al lui
sumă; sumușoară. –
Sumă +
suf. -uliță.sumuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumulíță s. f.,
g.-d. art. sumulíței; pl. sumulíțesumuliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMULÍȚĂ, sumulițe, s. f. Diminutiv al lui sumă; sumușoară. —
Sumă +
suf. -uliță.