sumisiune - explicat in DEX

sumisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUMISIÚNE, sumisiuni, s. f. (Livr.) Supunere; ascultare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. soumission.

sumisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
SUMISIÚNE s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [< fr. soumission, cf. lat. submissio].

sumisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUMISIÚNE s. f. supunere, ascultare. (< fr. soumission, lat. submissio)

sumisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sumisiúne (livr.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. sumisiúnii

sumisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sumisiúne f. (lat. summi-sio. V. misiune). Supunere: act de sumisiune.

sumisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUMISIÚNE s. f. (Livr.) Supunere; ascultare. [Pr.: -si-u-] — Din fr. soumission.