sumuța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMUȚÁ, sumúț, vb. I.
1. Tranz. (
Pop.) A ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. ♦
Refl. (
Reg.) A înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi.
2. Intranz. (
Reg.) A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc. –
Lat. *submotiare (<
submotum).