sufleca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLECÁ, súflec, vb. I.
Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊
Refl. Se suflecă la mâneci. – Din
lat. *subfollicare.sufleca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)suflecá (-c, át), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. –
Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt.,
Olt.,
suvelcat, zuvelcat. Origine incertă.
Der. admisă în general din
lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” ‹
fǒllis (Pușcariu,
ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice,
cf. înfulica. –
Der. din
lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli,
Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer,
IF, III, 72; Densusianu,
Rom., XXXIII, 287; Philippide,
Principii, 158) este mai potrivită semantic,
cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței
fl ‹
pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul
Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele
var. indică clar o contaminare cu
zavelcă „fotă”,
v. aici (Giuglea,
LL, II, 54, derivă
suvulca din
lat. *subvolvĭcāre).
Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”,
cf. sumete „a sufleca” față de
sp. someter. După Iordan,
ZRPh., XVII, 717 (
cf. REW 8432), din
lat. suffulcῑre.sufleca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suflecá (a ~) (su-fle-) vb.,
ind. prez. 3
súflecăsuflecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suflecà v. a ridica îndoind:
a-și sufleca mânecile. [Și
sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].
sufleca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFLECÁ, suflec, vb. I.
Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊
Refl. Se suflecă la mâneci. —
Lat. *
subfollicare.