suflător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLĂTÓR, (
1, 2)
suflători, s. m., (
3, 4)
suflătoare, s. n. 1. S. m. (La
pl.) Instrumente muzicale de suflat.
2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat.
3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme.
4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. –
Sufla +
suf. -ător.