suflecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUFLECÁRE,suflecări, s. f. Acțiunea de a (se) sufleca și rezultatul ei. – V. sufleca.
suflecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) suflecáre(su-fle-) s. f., g.-d. art. suflecắrii; pl. suflecắri
suflecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUFLECÁRE,suflecări, s. f. Acțiunea de a (se) sufleca și rezultatul ei. — V. sufleca.