suflețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUFLEȚÉL,suflețele, s. n. Diminutiv al lui suflet. – Suflet + suf. -el.
suflețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) suflețél(su-fle-) s. n., pl. suflețéle
suflețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUFLEȚÉL,suflețele, s. n. Diminutiv al lui suflet. — Suflet + suf. -el.