suferitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFERITÓR, -OÁRE, suferitori, -oare, adj. (Rar) Care suferă o durere fizică sau morală; care exprimă suferință; suferind. –
Suferi +
suf. -tor.suferitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suferitór (rar)
adj. m.,
pl. suferitóri; f. sg. și
pl. suferitoáresuferitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suferitor m. suferind (AL.).
suferitor (Dicționaru limbii românești, 1939)suferitór, -oáre adj. Răbdător, care nu se uzează ușor:
postav suferitor.suferitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFERITÓR, -OÁRE, suferitori, -oare, adj. (Rar) Care suferă o durere fizică sau morală; care exprimă suferință; suferind. —
Suferi +
suf. -
tor.