suda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUDÁ, sudez, vb. I.
Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦
Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦
Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din
fr. souder.suda (Dicționar de neologisme, 1986)SUDÁ vb. I. tr. A îmbina (realizând o legătură atomică) două piese de metal astfel încât să adere perfect una la cealaltă. ♦
refl. (
Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦
refl. (
Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. [< fr.
souder].
suda (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUDÁ vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr.
souder)
suda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sudá (-déz, -át), vb. – A lipi.
Fr. souder. –
Der. sudor, s. m., din
fr. soudeur; sudură, s. f., din
fr. soudure.suda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sudá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sudeázăsuda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUDÁ, sudez, vb. I.
Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦
Refl. Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦
Refl. (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦
Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. — Din
fr. souder.