sucală - explicat in DEX

sucală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. – Din bg. scr. sukalo.

sucală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sucálă (-le), s. f. – 1. Depănătoare, vîrtelniță. – 2. Frigare. – 3. Coarbă. – Megl. sucală. Bg., sb., slov. sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der. sucălete, s. m. (sul); sucăli, vb. (a coase prost, a însăila; a sîcîi, a deranja, a pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -li și asociat cu vb. ca cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu, Dacor., V, 372, din mag. szurkál „a împunge”).

sucală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sucálă s. f., g.-d. art. sucálei; pl. sucále

sucală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sucală f. 1. roată de depănat sulurile așezate pe vârtelniță: are să-mi meargă cum e sucala CR.; 2. coarba dulgherului și tâmplarului. [Serb. SUKALO].

sucală (Dicționaru limbii românești, 1939)
sucálă f., pl. e (bg. sîrb. sukalo, ceh. soukadlo. V. sucesc). Un aparat de depănat (numit și letcă) compus din doŭă vergete puse pe doŭă picioare. Pe vergeaŭa de sus e o țeavă care se învîrtește și pe care se înfășoară firu care se desfășoară de pe un mosor pus în vergeaŭa de jos. V. cicric și BSG. 1933, 322.

sucală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. — Din bg., sb. sukalo.