suci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCÍ, sucesc, vb. IV.
1. Tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a-i da o rezistență mai mare sau pentru a confecționa anumite obiecte. ♦
Tranz. și
refl. A (se) înfășura, a (se) încolăci.
2. Tranz. A da unui obiect o mișcare de rotație; a întoarce, a învârti.
Sucește butonul aparatului. ♦ A întoarce pe o parte și pe alta, pe toate părțile. ♦
Fig. A hărțui pe cineva cu întrebările, cu insistențele. ♦
Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a-și frământa mintea pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a găsi o soluție.
3. Tranz. și
refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba (brusc) poziția corpului sau a unei părți a corpului; a (se) întoarce în altă direcție. ♦
Tranz. A-și scrânti, a-și luxa o parte a corpului. ♦
Tranz. A răsuci cu o mișcare violentă gâtul unei ființe, pentru a o ucide.
4. Refl. și
tranz. A lua sau a da o poziție nefirească; a (se) strâmba. ◊
Expr. (
Tranz.)
A suci vorba sau
a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul. – Din
sl. sucon, sukati.suci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sucí (-césc, -ít), vb. –
1. A învîrti, a roti. –
2. A înșuruba. –
3. A întoarce, a face să se întoarcă. –
4. A scrînti, a luxa o articulație. –
5. A face sul, a bobina. –
6. A schimba direcția, poziția. –
7. (Cu
pron. o) A tergiversa. –
8. (
Refl.) A se grăbi, a se agita. –
Mr. șuțăscu, șușire, megl. suciǫs. Sl. sukati, sučą (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 378),
cf. bg. sučă, sb.,
slov.
sukati, rus. sučitĭ. –
Der. suceală, s. f. (întorsătură);
sucit, adj. (întors; capricios, nemulțumit; ciudat, bizar);
sucitor (
var. ciucitor),
s. n. (vergea, sul de lemn pentru întins aluatul; rulou);
sucitoare, s. f. (sucitor, capîntortură, Junx torquilla);
sucitură, s. f. (faptul de a suci; întorsătură; cotitură; cablu, funie; entorsă; capriciu), din
sl. rasukati, sau din
suci, cu
pref. răs-; răsucea (
var. Trans. răsucă, răsucătoare),
s. f. (un fel de fus);
răsuceală, s. f. (sucire);
răsucitor, adj. (care răsucește);
răsucitoare, s. f. (opritoare la ferăstrăul de mînă);
presuceală, s. f. (bucată de lemn cu cîrlig metalic care ajută la împletirea nojițelor). – Din
rom. provine
bg. rasučală „batic” (Capidan,
Raporturile, 224).
suci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)súci (-i), s. m. – (
Trans.) Blănar.
Mag. szücs (Tiktin).
suci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SUCI2, suci, s. m. (
Reg.) Cojocar. –
Magh. szücs.suci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SÚCI1 (‹
lat.)
subst. Trib geto-dac așezat în regiunea gurii Oltului.
suci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sucí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sucésc, imperf. 3
sg. suceá; conj. prez. 3
să suceáscăsucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sucì v.
1. a învârti de mai multe ori:
a suci un fir; 2. a învârti cu violență:
i-a sucit piciorul; 3. fig. a șicana:
mă sucește cum vrea; 4. a denatura sensul:
nu-mi suci vorba; 5. a se întortochia. [Slav. SUKATl].
sucĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)sucĭ m., pl. tot așa (ung.
szücs).
Trans. Blănar, cojocar.
suci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCÍ, sucesc, vb. IV.
1. Tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a-i da o rezistență mai mare sau pentru a confecționa anumite obiecte. ♦
Tranz. și
refl. A (se) înfășură, a (se) încolăci.
2. Tranz. A da unui obiect o mișcare de rotație; a întoarce, a învârti. Sucește butonul aparatului. ♦ A întoarce pe o parte și pe alta, pe toate părțile. ♦
Fig. A hărțui pe cineva cu întrebările, cu insistențele. ♦
Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a-și frământa mintea pentru a ieși dintr-o încurcă¬tură, pentru a găsi o soluție.
3. Tranz. și
refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba (brusc) poziția corpului sau a unei părți a corpului; a (se) întoarce în altă direcție. ♦
Tranz. A-și scrânti, a-și luxa o parte a corpului. ♦
Tranz. A răsuci cu o mișcare violentă gâtul unei ființe, pentru a o ucide.
4. Refl. și
tranz. A lua sau a da o poziție nefirească; a (se) strâmba. ◊
Expr. (
Tranz.)
A suci vorba sau
a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul. — Din
sl. sucon, sukati.