substituibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSTITUÍBIL, -Ă, substituibili, -e, adj. Care poate fi substituit. –
Substitui +
suf. -bil. Cf. it. sostituibile.substituibil (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTITUÍBIL, -Ă adj. Care poate fi substituit. [Pron.
-tu-i-. / <
substitui, după it.
sostituibile].
substituibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSTITUÍBIL, -Ă adj. care poate fi substituit. (după it.
sostituibile)
substituibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)substituíbil adj. m.,
pl. substituíbili; f. substituíbilă, pl. substituíbilesubstituibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTITUÍBIL, -Ă, substituibili, -e, adj. Care poate fi substituit. —
Substitui +
suf. -bil.