substituent - explicat in DEX

substituent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTITUÉNT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.

substituent (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTITUÉNT s.m. Substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. [Pron. -tu-ent. / < substitui + -ent].

substituent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTITUÉNT s. m. 1. substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. 2. substitut (3). (< germ. Substituent, it. substituente)

substituent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substituént (-tu-ent) s. m., pl. substituénți

substituent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTITUÉNT, substituenți, s. m. Element sau substanță care poate înlocui un alt element sau o substanță, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] — Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.