substituire - explicat in DEX

substituire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ♦ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.

substituire (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; substituție, înlocuire. [Pron. -tu-i-. / < substitui].

substituire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTITUÍRE s. f. acțiunea de a (se) substitui; înlocuire. ♦ (jur.) ~ de persoane = infracțiune constând în a(-și) atribui altei persoane o identitate falsă. (< substitui)

substituire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substituíre s. f., g.-d. art. substituírii; pl. substituíri

substituire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ◊ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. — V. substitui.