subordonat - explicat in DEX

subordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ♦ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

subordonat (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBORDONÁT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ◊ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].

subordonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBORDONÁT, -Ă I. adj. care se subordonează. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)

subordonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!subordonát (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonáți; f. subordonátă, pl. subordonáte

subordonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subordonat a. 1. supus altuia; 2. care depinde de o cauză, de un principiu.

subordonat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subordonát, -ă adj. (fr. subordonné, mlat. subordinatus). Supus altuĭa, dependent. Supus, ascultător, disciplinat (un soldat, un elev). Gram. Propozițiune subordonată, dependentă de alta numită „principală”, ca: oameniĭ regretă viața cînd se apropie moartea. Subst. Persoană care e supt dependenta alteĭa, subaltern: șefu trebuĭe să aĭbă încrederea subordonaților săĭ. – Se poate zice și subordinat (după forma latină).

subordonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. — Din fr. subordonne.