sublocatar - explicat in DEX

sublocatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBLOCATÁR, -Ă, sublocatari, -e, s. m. și f. Subchiriaș. – Sub¹- + locatar (după fr. sous-locataire).

sublocatar (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBLOCATÁR, -Ă s.m. și f. Subchiriaș. [După fr. sous-locataire].

sublocatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBLOCATÁR, -Ă s. m. f. subchiriaș. (după fr. sous-locataire)

sublocatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sublocatár (rar) s. m., pl. sublocátari

sublocatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBLOCATÁR, -Ă, sublocatari, -e, s. m. și f. (Rar) Subchiriaș. — Sub¹- + locatar (după fr. sous-locataire).