subliniere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLINIÉRE, sublinieri, s. f. Acțiunea de
a sublinia și rezultatul ei; (
concr.), linie trasă sub un text sau un cuvânt scris. [
Pr.:
-ni-e-] –
V. sublinia.subliniere (Dicționar de neologisme, 1986)SUBLINIÉRE s.f. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; subliniat; (
concr.) linie care se trage sub un cuvânt, sub un text etc. pentru a-l scoate în evidență. [Pron.
-ni-e-. / <
sublinia].
subliniere (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBLINIÉRE s. f. acțiunea de a sublinia; subliniat; linie care se trage sub un cuvânt, sub un text pentru a-l socate în evidență. (< sublinia)
subliniere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subliniére (su-bli-ni-e-/sub-li-) s. f.,
g.-d. art. subliniérii; pl. subliniérisubliniere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLINIÉRE, sublinieri, s. f. Acțiunea de
a sublinia și rezultatul ei; (
concr.) linie trasă sub un text sau un cuvânt scris. [
Pr.: -
ni-e-] —
V. sublinia.