sublocotenent - explicat in DEX

sublocotenent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub¹- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

sublocotenent (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBLOCOTENÉNT s.m. Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].

sublocotenent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)

sublocotenent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.

sublocotenent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sublocotenent m. ofițer imediat inferior locotenentului.

sublocotenent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sublocotenént m. (sub- și locotenent, după fr. sous-lieutenant). Ofițer de gradu cel maĭ mic.

sublocotenent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. — Sub¹- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).