subliniat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLINIÁT1 s. n. Faptul de
a sublinia. [
Pr.:
-ni-at] –
V. sublinia.subliniat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLINIAT2, -Ă, subliniați, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos în evidență printr-una sau mai multe linii trase dedesubt.
2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus în evidență printr-o accentuare specială, printr-un gest expresiv. [
Pr.:
-ni-at] –
V. sublinia.subliniat (Dicționar de neologisme, 1986)SUBLINIÁT s.n. Subliniere. [<
sublinia].
subliniat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subliniát (su-bli-ni-at/sub-li-) s. n.subliniat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLINIÁT1, s. n. Faptul de
a sublinia. [
Pr.: -
ni-at] —
V. sublinia.subliniat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLINIÁT2, -Ă, subliniați, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos în evidență printr-una sau mai multe linii trase dedesubt.
2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus în evidență printr-o accentuare specială, printr-un gest expresiv. [
Pr.: -
ni-at] —
V. sublinia.