sublinia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBLINIÁ, subliniez, vb. I.
Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvânt sau un text scris, spre a-l scoate în evidență.
2. Fig. A pune în evidență, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistență deosebită. [
Pr.:
-ni-a] –
Sub1- +
linia (după
fr. souligner).sublinia (Dicționar de neologisme, 1986)SUBLINIÁ vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate în evidență.
2. (
Fig.) A pune în evidență, a accentua, a întări, a releva. [Pron.
-ni-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / după fr.
souligner].
sublinia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBLINIÁ vb. tr. 1. a trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate în evidență. 2. (fig.) a pune în evidență, a accentua, a întări, a releva. (după fr.
souligner)
sublinia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subliniá (a ~) (su-bli-ni-a/sub-li-) vb.,
ind. prez. 3
subliniáză, 1
pl. subliniém (-ni-em); conj. prez. 3
să subliniéze (-ni-e-); ger. subliniínd (-ni-ind)sublinia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBLINIÁ, subliniez, vb. I.
Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvânt sau un text scris, spre a-l scoate în evidență.
2. Fig. A pune în evidență, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistență deosebită. [
Pr.: -
ni-a] —
Sub1- +
linia (după
fr. souligner).
sublinià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sublinià v.
1. a trage o linie sub una sau mai multe vorbe;
2. fig. a indica prin o inflexiune a vocii că se dă importanță particulară unei vorbe:
discursul fu subliniat prin aplauze numeroase.