sublimitate - explicat in DEX

sublimitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBLIMITÁTE, sublimități, s. f. (Rar) însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité.

sublimitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBLIMITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. [Cf. fr. sublimité].

sublimitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBLIMITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. (< fr. sublimité)

sublimitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sublimitáte (su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimitắții

sublimitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sublimitáte f (lat. sublimitas, -átis). Calitatea de a fi sublim.

sublimitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBLIMITÁTE s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. — Din fr. sublimité.