subevaluare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBEVALUÁRE, subevaluări, s. f. Faptul de
a (se) subevalua; subapreciere, subestimare. [
Pr.:
-lu-a-] –
V. subevalua.subevaluare (Dicționar de neologisme, 1986)SUBEVALUÁRE s.f. Faptul de a subevalua. [<
subevalua].
subevaluare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subevaluáre (su-be-/sub-e-) s. f.,
g.-d. art. subevaluắrii; pl. subevaluắrisubevaluare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBEVALUÁRE, subevaluări, s. f. Faptul de a (se) subevalua; subapreciere, subestimare. [
Pr.: -
lu-a-] —
V. subevalua.