sturluibat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [
Var.:
struluibát, -ă adj.] –
V. sturluiba.sturluibat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sturluibat a. și m. Mold. spulberat:
lumea e plina de sturluibați AL. [Origină necunoscută].
sturluibat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (
Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [
Var.:
struluibát, -ă adj.] —
V. sturluiba.